Daca in vremurile nu foarte de mult apuse, tarii Maicii Rusia domneau absolut, in virtutea dreptului divin al celor unsi de Dumnezeu, Putin a introdus pe piata de larg consum mediatic a rusilor un produs nou: „Superputinul”. „Superputinul” a fost croit pe calapod rusesc, dupa reteta occidentala a lui James Bond: un macho-man care piloteaza avioane supersonice, se scufunda cu submarine, vaneaza tigri, practica artele martiale si pescuieste in raurile reci din Siberia, si caruia i se atribuie amante apetisante si celebre.
Par foarte departe acele vremuri cand „Superputinul” starnea, pe 11 decembrie 2010, valuri de entuziaste aplauze cantand „Blueberry Hill” la un concert de caritate tinut la Sankt Petersburg, in fata unor superstaruri occidentale precum Kevin Costner, Sharon Stone, Alain Delon si Gérard Depardieu (viitor cetatean rus, platitor de taxe).
Aceste momente devin cu atat mai relevante acum, la sfarsit de februarie 2022, cand „Superputinul” a intrat in vizorul Tribunalului Penal International pentru genocid si crime impotriva umanitatii ca urmare a razboiului pe care l-a declansat impotriva Ucrainei. Desigur, dezvoltarea acestui fabulos cult al personalitatii lui Putin (pentru care, in opinia lui Thierry Wolton, Stalin ar fi fost invidios) a fost posibil nu numai prin cresterea substantiala a bugetelor pentru educatie patriotica a tineretului, dar si prin sustinuta propaganda nationalist-patriotica a regimului, insotita de o alianta ferma cu Biserica Ortodoxa Rusa, obedienta fata de cerintele Kremlinului.