Trei caiete scolare scrise inghesuit cuprind insemnarile autoarei din perioada 20 aprilie–22 iunie 1945. Incepand cu luna iulie a anului 1945, autoarea a transcris aceste caiete, batandu-le la masina, pentru o cunostinta foarte apropiata. Astfel, cuvintele au devenit propozitii. Aluziile au fost clarificate si a adaugat amintiri. Niste biletele mazgalite si-au gasit locul cuvenit in text. Pe hartie cenusie, de proasta calitate, au rezultat 121 de pagini scrise la masina, cu spatiu mic intre randuri. Dupa cativa ani, acestea au ajuns la mai multi cunoscuti ai autoarei, printre care si scriitorul Kurt W. Marek (C.W. Ceram), care a considerat ca, dincolo de experienta personala pe care o reda, acest manuscris reprezinta documentul unei epoci. El a predat textul unui editor din New York, care a publicat o traducere in toamna anului 1954. In vara lui 1955 a urmat editia din Marea Britanie. De atunci au aparut traduceri in suedeza, norvegiana si olandeza, daneza si italiana, japoneza si spaniola, franceza si finlandeza.
