Sulina, 1 August In sfarsit mult asteptatul ordin de plecare sosise. Itinerariul calatoriei il stiam de mult; cate zile nu pierdusem, noi ofiteri tineri, cu hartile dinainte urmarind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. De doua luni navigam tot prin aceleasi locuri invartindu ne intre Constanta si gurile Dunarei; ardeam de dorul altor locuri in departari necunoscute. Manevrele de panze, evolutiile in largul marii, tirul, exercitiile de barci si intregul serviciu riguros al bordului incepuse sa ma sature in nerabdarea asteptarii celei dintai calatorii mai lungi. Visele mi se implineau… acele vise care imi mangaiasera viata trista de scoala… o viata de copil chinuit, ingropat intre zidurile scoalelor militare, unde vremea se tara asa de greu intre orele de instructie, cand imi ingheta mana pe patul armei, si intre orele de meditatie, seara, cand capul cadea incet pe cartea deschisa pe pupitrul vechiu si ros de coatele atator generatii. Dar le uitasem ca prin farmec toate acele mici mizerii zilnice cari imi chinuise copilaria: uitasem pana si patul de la inchisoare… patul acela tare, de lemn acoperit cu o rogojina, pe care in atatea nopti mi am odihnit trupul zdrobi, de osteneala zilei, cu mantaua facuta ghem drept capatai.

Articolul precedentIn vreme de razboi
Articolul urmatorCum planifica tarile UE sa se vaccineze